ADHD sau doar copilărie? Când ne îngrijorăm cu adevărat
Toate copiii sunt energici. Mulți copii nu se concentrează la 5 ani. Asta nu înseamnă ADHD. Dar diferența între un copil activ și unul cu ADHD nu e despre cantitate — ci despre context, consistență și impact. Iată cum o facem.
ADHD (Tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție) e un diagnostic clinic, nu o observație casnică. E un tipar neurobiologic care se manifestă consistent — nu doar acasă cu părinții, nu doar la matematică. Apare în multiple contexte (acasă, școală, parc) și persistă în timp (cel puțin 6 luni).
Criteriile diagnosticului DSM-5 includ semne din 3 categorii: neatenție, hiperactivitate, impulsivitate. Pentru diagnostic, trebuie să existe 6 din 9 simptome dintr-o categorie, manifestate consistent în multiple contexte, care interferează cu funcționarea școlară/socială. Toate astea — la copilul tău, simultan, pentru cel puțin 6 luni.
Semne care merită investigate
- Nu se poate concentra nici la activități pe care le iubește
- Vorbește excesiv, întrerupe constant, nu poate aștepta rândul
- Pierde mereu lucruri (caiete, mănuși, jucării preferate)
- Este foarte ușor distras de orice (până la 8 ani)
- Profesoara semnalează tipare consistente
- Are dificultăți să termine sarcini chiar simple
- Comportamentele apar și la grădiniță, și acasă, și la rude
Procesul de evaluare
Evaluarea ADHD durează 2-3 ședințe și include: discuție cu părinții, observație directă a copilului, teste de atenție (CPT, BRIEF), chestionare pentru părinți și profesori (Conners, SDQ). E o investigație calmă — nu un test pe care îl pot „pica". La final, primești un raport scris cu concluzii clare și recomandări.
Etichete